A fi sau a nu fi....

Privesc in urma,momentele frumoase pe care le-am petrecut alaturi de persoanele care au fost si sunt apropiate mie. Sexul frumos va fi subiectul de astazi; o privire pe cat posibil de realista ,poate fantezista , putin misandra si sigur in egala masura si misogina.
Despre ce este vorba ? Despre introspectia declansata dupa fiecare experienta placuta alaturi de sexul feminin. Ca un adevarat gentleman nu voi discuta detalii sau nici macar nu voi numI fictiv ci este mai mult vorba despre concluzia la care tot ajung.

Doresc sa aduc aminte celor 51 de oameni care imi viziteaza blogul constant, ca este vorba despre experientele mele care sunt filtrate mai intai printr-o plasa rationala iar apoi prin una filosofica (nu ca partea filosofica nu este rationala dar este mai complexa din cauza multitudinii de intrebari pe care mi le insusesc de fiecare data incercand sa adaug o perspectiva mai buna).Vorbind la general, totul este o strofocare si nu ma refer ca nu pot respira doar ca ar trebuii sa existe o lupta din care omul sa invete intr-o relatie cat de scurta si daca nu reuseste sa faca asta inseamna ca nu prea pune pret pe experientele lui cognitive si kinetice.
Dupa acest timp as vrea sa spun ca pot fi la fel ca toata lumea , sa fiu visator, romantic peste masura si nebun atunci cand singur consider ca este persoana care ma implineste. Dar trist sa o zic, nu prea cred, NU MOMENTAN , "nu stii niciodata cum e pana nu o traiesti" dar daca nu am trait-o nu inseamna ca nu exista, dar pe acelasi subiect tind sa deschid oamenilor din jurul meu ochii asupra unui fapt care nu prea a fost pus niciodata in discutie:

Acela este ca dragostea este reteta indusa de societate pentru o relatie intre 2 oameni.


Daca ai citit ce am zis mai inainte si te-ai intrebat : CE?? , iti spun ca dragostea este o reactie congitiva si kinetica a creierului ca raspuns la anumite actiuni care le insuseste o persoana care are interes fata de tine.

Deci daca vrea sa te agate , iti va da de baut , daca vrea sa te cucereasca , iti aduce o duzina de flori la usa ta , daca vrea sa isi demonstreze iubirea o scrie pe toate gardurile din fata geamului tau ca tu sa iti dai seama, deci o actiune care sa determine reactia persoanei opuse sa fie una favorabila primei persoane. Dar totul este cu skepsis (daca am scris bine) aici intra partea grea, ALGORITMUL.

Algoritmul este format din : exprienta ta cu familia , integrarea in societate si educatia. Acesti 3 factori fac ca totul sa fie mai usor sa mai greu sa te indragostesti. Cum ?

-Simplu prin comparatie , ai fost iubit acasa, ai avut mereu un rol satisfacator in societate unde ai fost primit mereu cu bratele deschise ,iar educatia ti-a insufletit si te-a inspirat ce si cum este lumea, melodii care spun ca iubirea este intr-un anumit fel, carti care spun ca iubirea vestnica bate totul si ti-o descrie si ti-o expune in imagini si culori , filmele , cartile , povestile...toate sunt pline de informatie care iti induc ideea de acceptare sub o alta forma decat o cunosc unii, de acolo stereotipurile : Adusul florilor , repede i-au dat un simbol sa nu isi piarda sensul, cucerirea femeii de catre barbatul puternic si protectiv, daca toate se trag din traditii vechi(ca stiu la ce va ganditi) de ce nu am auzit,citit sau vazut vreodata traditia barbatului de a se duce la vantat un leu singur sau femeile care trebuiesc sa se demonstreze prin actul de a ejacula pe un perete stimulate de inteleptul societatii??
Sunt mici lucruri care le poti gasi o radacina foarte seaca, sunt un om care am fost iubit de parintii mei; familia pentru mine este cea mai importanta iar de acolo am invatat cum sa tin la o persoana iar aceasta nu se exprima prin actiuni definite prin cuvinte.
Acum o intrebare foarte simpla pentru cei care citesc asta : Ai simtit ca daca va inchide-ti ochii, sigur veti avea cineva a 2 a zi pentru care sa va deschideti ochii sa zambiti ?
Ce este iubirea defapt ?? toti tinem la semenii nostri, unde este diferenta ?? A iubi este un proces - este o actiune la care se ajunge, este sentimentul de apropiere care creste si ajunge la punctul de iubire si trece chiar si de el atunci cand stii ca daca persoana de langa tine nu va mai fi acolo nu vei putea respira, la fel un atac de panica , atunci cand te simti pierdut sau cand actiunile tale par inutile ca nu mai ai cu cine sa le impartasesti , cand reusitele tale nu sunt numai ale tale sunt si ale celeilalte si se bucura pentru asta, atunci stii ca ai iubit.
Toti avem sentimente de apropiere, am fost intrebat de multe ori care a fost cea mai lunga relatie a mea; nu raspund niciodata, ca in raport cu ceilalti consider ca indiferent de durata relatiei - intensitatea sentimentelor este de multe ori mai importanta si mai clara, este cea dupa care suferi si doare la sfarsit, si intradevar se amplifica cu timpul dar nu toata lumea are acel sentiment.

Acum stiu la ce va ganditi : Eu nu am avut asa ceva, timpul a fost proportional cu intensitatea sau eu am trait mereu cat intens oricare relatie , doar facand raportul cu cineva care chiar a avut ceva real,simtitor,dureros de bun ii poti cuantifica adevarata relatiei.Vreau toata lumea sa ia o poveste de dragoste care pare deplasata detot , una in care 2 s-au intanlit , au vorbit din cauza instinctului de socializare nu s-au abtinut de la instinctul animalic de a relationa la un nivel mai inalt, da...a comunica...animalele comunica, intre sexe ei se curteaza , trec prin diverse ritualuri au si ei mica lor aventura inainte de reproducere. Este vorba de o relatie fara intreruperi cand vorbitul nu se termina niciodata iar ziua trece prea repede de a putea sta o noapte despartiti. Toate astea vin din creier, dar este adevarata experienta, nimic exterior nu o poate influenta, este sentimentul de relaxare cand persoana de langa tine zambeste si te face si pe tine sa zambesti.Este forta pe care iti o da cand este langa tine si este perna de care ai nevoie cand doresti sa iti pui capul jos.

Ok sa nu mai vorbesc probabil deja sunteti multi care credeti ca sunt nebun, dar spun ca ar fi bine sa iesiti din casa minciunilor , nu va lasati ademeniti de toate influentele exterioare si fiti sinceri cu voi insiva si veti vedea ca sunt foarte putine experiente au fost asa cum trebuiau, daca ati suferit...atunci inseamna ca v-a ranit orgoliul ! SI NU CONTEAZA ASA MULT ;)